last day

Se mai incheie inca un an, trebuie sa dau pagina in cartea vietii si sa incep sa scriu o noua poveste. Ma asteapta un nou an, cu noi provocari.
2010... tu ramai in umbra si ia-ti cu tine toate dezamagirile mele, toate neimplinirile, toate lacrimile, toate grijile si toate lucrurile care m-au ranit. Nu mai am nevoie de ele, nu mai vreau nici sa mi le amintesc. Raman doar cu ce a fost frumos, cu ceea ce m-a facut fericita, ceea ce mi-a adus un zambet pe buze si bucurie in suflet.
2011... te astept cu drag, vreau sa imi aduci doar fericire, zambete si lacrimi de bucurie!

random

Well you couldn't be that man I adored
You don't seem to know
Or seem to care
What your heart is for

I don't know him anymore
There's nothin' where he used to lie
My conversation has run dry
That's what's going on
Nothing's right
I'm torn



And now, I don't care
I have no luck
I don't miss it all that much
There's just so many things
That I can't touch
I'm torn

Numaratori de ploi din doi in doi

Mi-e frica de-ntamplare si mi-e frig
Si nu mai vreau sa stiu pan` la sfarsit
Cine-a iubit frumos cine-a gresit,
Cine-a iubit cine-a gresit

Gandim diferit. Suntem diferiti.

Gandim diferit. Suntem diferiti. Vedem lucrurile intotdeauna intr-un mod diferit.
Fiecare isi imagineaza ziua de maine altfel, isi face planuri pe care de cele mai mult ori ajunge sa nu le mai concretizeze.
Visam zilnic la libertate, dar ne incatusam tot mai mult. Ne agatam de tot ce poate fi o urma de sentiment de teama singuratatii. Suntem atat de ipocriti uneori... Mintim doar pentru ca e mai usor decat sa spunem adevarul, ascundem lucruri doar pentru a nu fi nevoiti sa vorbim.
Am obosit.... si miroase a semne de intrebare...

Am avut parte de cateva zile cel putin ciudate. Zile in care am avut mai multe intrebari decat raspunsuri, zile in care pur si simplu nu puteam sa-mi raspund la multitudinea de intrebari ce-mi navalisera in minte.Dar am realizat unele lucruri, mi-am raspuns la intrebarile cele mai importante, si in final zic eu, am invatat ceva. Nu e bine sa depinzi de nimeni, in nici un fel. Nu e sanatos pentru tine, pentru sufletul tau, pentru mintea ta. Acum ma duc sa-mi iau scutul, iar daca tot ce veti simti va fi raceala lui, imi pare rau, dar e mai bine asa!

iar...

'imi lipsesc multe din mine. imi lipsesc vise si rasete, zambete calde si zambete ironice, imi lipseste tinta pe care o aveam inainte. imi lipseste el, imi lipsesc eu mie...'

stii tu...

nestatornicie

am vrut sa plec
sa uit de tot
de tine.

am vrut sa stau
s-astept sa uit
de tine.

am vrut s-astept
sa stau de tot
cu tine.

sa uit am vrut
s-astept sa stau
cu tine.

lazy Sunday

am aterizat in varful patului, am luat ursul in brate si am pus niste muzica. stau. nu fac nimic. toate astea ca urmare a incapatanarii mele. si a actiunilor mele copilaresti.
nu am fost copil nebun de data asta... am fost copil paranoic.
asa ca stau si numar oi pe pereti. pana maine. :)

aproape 3

M-am schimbat mult in ultimele cateva luni. Am incheiat capitole din viata mea si am inceput altele noi. Am renuntat la oameni pe care ii cunosteam de multi ani pentru a cunoaste altii. Am facut un pas inainte si am iesit din rutina in care intrasem fara sa imi dau seama macar. Nu am regretat nici macar o secunda, nu m-am intrebat niciodata 'cum ar fi fost daca ar fi fost'. Pur si simplu am pus punct si am continuat sa-mi scriu povestea vietii.
Nu intotdeauna cei care aparent iti sunt prieteni iti vor fi intr-adevar alaturi no matter what. Prefer sa am alaturi mai putini oameni, dar sa ii am pe cei care conteaza, si mai ales pe cei pentru care contez. Nu as da timpul inapoi pentru nimic in lume si nu as schimba nimic din perioada asta in care m-am redescoperit si in care i-am (re)descoperit pe cei care merita.

Brasil is back

Am redescoperit oameni dragi, care, in ciuda timpului care a trecut, nu s-au schimbat. Au ramas la fel de calzi, sinceri si tonici cum imi traiau in amintiri. Observ in ochii lor o privire linistita, parca se exprima mai degajat si vorbesc despre lucruri demne de vremurile astea... gandesc sanatos.
Am fost din nou Brasil, Brazilian sau Brazilia. Si a fost tare bine. Mi-era dor de sentimentul asta. Mi-era dor de oamenii si de locurile astea. Am facut febra musculara de la atata ras, am povestit si am ascultat povesti, m-am bucurat sa fiu acolo.
Uitasem cat de bine poate sa fie acasa. Relaxare totala, liniste, oameni calzi si zambete sincere. Soare si nori mai frumosi ca in oricare alt loc.

cu acte-n regula

Da. Sunt licentiata. Si nu oricum. Cu cea mai mare medie. Da, umpleti-mi frigiderul, ati mai facut-o, o sa o mai faceti. Asta e. Putin imi pasa.
Sunt fericita am terminat facultatea, desi nu imi dau seama cand au trecut 3 ani. Am descoperit atatea lucruri noi, atatia oameni noi, incat pur si simplu nu stiu cand a trecut timpul.
Am avut alaturi oameni, in adevaratul sens al cuvantului. Si inca am. La festivitatea de absolvire i-am avut alaturi pe cei dragi mie, cei care au vrut sa traiasca alaturi de mine momentul.
Examenul de licenta a trecut repede, dar nu lipsit de emotii. Si inca emotii foarte mari. Singura nu stiu cum le-as fi rezistat. I-am tocat nervii, l-am enervat la culme, dar n-a fugit. Si nici nu m-a batut atunci cand meritam batuta :)) A avut incredere in mine, si m-a imbarbatat inainte de fiecare proba.
Totul e bine cand se termina cu bine, dar e si mai bine cand se termina cu foarte bine! :)

nebunie

Trezire dimineata de tot. Luat strictul necesar intr-un bagaj si plecat la mare. Nimic mai simplu.
Am plecat la drum, cu soarele in ochi si dorinta arzanda de o baie in mare. Drum cu peripetii inca de la inceput, povesti, amintiri, filmulete amuzante, walkie talkie, curbe multe, muult prea multe. Simteam marea din ce in ce mai aproape, nerabdarea crestea, inima imi batea din ce in ce mai tare. Si am ajuns in sfarsit. Caaald tare, soare mult, vama pustie. Dar era bine. Ne-am plimbat putin, parca totul incepea sa prinda viata usor usor. O bere rece la terasa, apoi o baie mult dorita si asteptata. Nu imi mai trebuia nimic in momentul ala. Eram eu si marea. Am avut tot ce doream: soarele in ochi, nisipul sub talpi si briza prin par. Asta inseamna fericire! Imi batea inima atat de tare, imi era asa dor de senzatia pe care numai marea mi-o ofera. Apoi s-a dat verde la voie buna. Pregatiri de concert, terasa, poze, muzica, dans. Nu puteau sa lipseasca o baie nocturna in mare, un foc de tabara imens si cantece vesele. Nesomn. Dar nu oboseala. Stare de bine. Fuga fuguta spre casa. Inca miros a mare, sunt sarata, am parul ud si ondulat. Iubesc marea! Si iubesc felul in care ma face sa ma simt!

rrr

Risc, rubin, regim, rulotă,
Rid, rugină, redingotă,
Ritm, rocadă, rufe, rundă,
Ring, regret, raia, rotundă,
Rai, rahat, raport, reptile,
Raft, refuz, romani, rotile,
Ruguri, reguli, roluri, rar,
Rampă, raită, risc, rotar.

duminica

soare. apoi furtuna. El. si ai mei parinti. zambet si stare de bine. plecare spre Brasov. din ce in ce mai mult soare. 5 picaturi de ploaie. plimbare. 66. oftica. serpentine. ochii-n patru. Campina din nou. cafea si meci. acelasi drum spre Bucuresti. seara. noi doi. :)

zambete

Da, asociez locurile cu oamenii. Dar nu e nimic rau in asta. Inseamna ca am amintiri, amintiri placute pe care vreau sa le rememorez. Uite, drumul asta atat de anost spre casa, acum imi este atat de drag. Sunt atatea locuri care imi aduc zambetul pe buze. Benzinaria de la iesire din Bucuresti, unde alimentam inainte de orice plecare, Mc-ul de la Otopeni unde ne alimentam pe noi, intersectia de la Ciolpani unde de fiecare data ne repetam 'nu stanga', sensul 'girofar' de la intrare din Ploiesti unde mereu vrei sa iti spun pe unde sa mergi, desi stii si tu prea bine, drumul atat de bun care te face sa treci de 150, drumuri laterale pe langa care trecem sau pe care mergem, intrarea in Campina care-mi aminteste de escapada la Brasov. Mi-e drag tare drumul asta acum... ascult muzica, mai fredonez, mai zambesc si sunt linistita. Mi-e bine, desi imi simt picioarele putin cam grele dupa iesirea de aseara cu rolele in care 'm-ai cam alergat'. :P Dar abia astept data viitoare! :)

Nu sunt perfecta. Dar in definitiv, nimeni nu este. Totusi, in imperfectiunea mea, incerc sa fac sa fie bine. Si sa ne fie. Gresesc, pentru ca sunt om, dar stiu sa imi recunosc greselile. Si incerc sa le repar. Mi-am pus ordine in ganduri, am stabilit ce e important pentru mine. Am alergat printre picaturi de ploaie, am vrut sa te prind inca acasa, am avut nevoie de o privire, de un cuvant. Si mi le-ai dat.
Acum e bine. Asa cum trebuie sa fie.

M-am izbit de introvertire, de lipsa de speranta, incertitudine si teama. Totusi porti cu demnitate si acceptare existenta in acel spatiu obscur. Stiu ce simti, si urla din mine neputinta. Am un sentiment de vinovatie, imi pulseaza inima in piept. E o senzatie stranie.
In general, oamenii evita sa vada adevarul, iar cand il vad, il ascund si se ascund. Cred ca din slabiciune. Sunt putini cei care au curajul sa il spuna. Nu cred ca adevarul ma va face vreodata sa intorc spatele si sa ma pierd in multime. Din contra, ma va ambitiona. Zambetul are menirea de a lumina lumea din jur. Si ti-l ofer, si incerc sa te scot din bezna in care te incapatanezi sa te arunci.
Exista multe feluri de a te sinucide. Poti ucide trupul... dar nu ai nici un drept sa o faci. Poti ucide sufletul... si crima va fi probabil mai putin vizibila in ochii celor din jurul tau. Insa atata timp cat esti sincer cu tine si cu oamenii din jurul tau, totul ar trebui sa mearga bine, zic eu.
Uneori, trebuie sa risti. Lasa imprevizibilul sa apara. Lasa-l sa intre, nu mai refuza. Nu trai in trecut; te va sapa si te va urmari atata timp cat ii vei permite asta. Si te va seca. De putere, de dorinta, de viata...

22

... si e tare bine!
Concert Semne, prieteni, dans, rasete, zi insorita, plimbare, drum spre casa, acasa, concert la clubulet, sentiment de bine, aer curat, cuvinte, zambet, acasa.
Noapte buna!

Gata

M-am saturat sa fiu bolnava, sa ma doara cate ceva, sa patesc cate ceva. Ajunge. Vreau sa apas butonul de stop.
Amigdalita, spital, branula, penicilina, pastile multe. Ok, a trecut. Laringita, repaus vocal total, antibiotice, durere. In sfarsit a trecut. Dar partea proasta e ca ma resimt, si sunt slabita, si lesin si nu mi-e bine. Vitamine si speranta ca o sa fie mai bine.
Inca mai caut butonul de stop!

Hermannstadt

Adica o alta lume. Una mai calma, mai calda, mai linistita si poate mai buna. Drum cu soare, poze multe si dorinta de evadare. Cazare foarte ok, incercare de plecare spre centru. Cumparam bilete, pentru ca nu eram in Bucuresti si intrebam de autobuz. Si ni se raspunde: autobuzul 10 la si 7. Ne uitam la ceas si vedem ca era si 3. Si... stupoare, autobuzul chiar a venit la si 7. Ne urcam in el, vedem ca lumea statea la coada sa composteze, scaunele erau intacte toate, chiar daca erau cu textil si ne gandim cat ar fi rezistat unele de genul in Bucuresti... prea putin. Ajungem in sfarsit in centru, si incepem plimbarea, inghetata, plimbare, inghetata, plimbare. Apoi ne-am oprit in Piata Mare, am fost si pe Podul Minciunilor, unde ne-am mintit frumos, fiecare incercand sa spuna o minciuna cat mai mare... :) Am incercat sa descoperim cate ceva si din atmosfera de noapte a orasului.
A doua zi a inceput cu soare in ochi si zambete multe. Am mers pe incredere la cazare, am lasat banii si am plecat in lipsa proprietarului (cati oameni ar fi acceptat asta in Bucuresti?). Iarasi plimbare, inghetata, Turnul cu Ceas, plimbare, cafea pe banca, la soare si apoi idee de o noua evadare: Balea. Zis si facut, ne-am urcat in masina si am plecat. Destinatia: Balea Cascada, ca mai departe era inchis. Pierdut vremea putin pe acolo, putina bataie cu zapada, am plecat spre casa, obositi, dar multumiti. A fost o evadare frumoasa, dorita si meritata! :)
Urmatoarea va fi mai prin nord, muuult mai in nord!

What Is A Friend?

A friend is somebody
Who knows you and likes you
Exactly the way that you are.

Someone who's special
And so close in thought
That no distance can ever seem far.

A friend understands you
Without any words,
Stands by you
When nothing goes right.

And willingly talks
Over problems with you
Till they somehow
Just vanish from sight.

And whether you're neighbors
Or live miles apart,
A word from a friend gives a lift
To your heart and spirit.

That shows you once more
Why friendship is life's dearest gift!

contradictii

Uneori gandul din mine tace, iar inima inceteaza sa bata, pentru ca alteori sa o simt cum imi urla in piept si mii de ganduri irump intr-o singura secunda. Sunt atat de contradictorie... Tarie si neputinta, inversunare si temperare, zambet si lacrima, iubire si ura, tipat si soapta. Uneori sunt rece, fata de tine, fata de mine chiar. Alteori ma aprind mult prea repede si nu-mi stapanesc pornirile de furie ori fericire.
Si iar am starea aia, iar simt dorul ala, iar ma doare... si iar am nervi si sunt furioasa si as vrea sa tip si as vrea sa ma auzi... si iar ma simt singura, desi inconjurata de prea multi oameni.

Eu. Tu. Noi

Ma gandeam de cate lucruri am avut nevoie pentru a construi ceva frumos. De vise, planuri si incredere.
Apoi, m-am intrebat de cate momente avem nevoie pentru a simti fericirea. Si mi-am raspuns imediat. De unul singur. O stare, o melodie draga, o imbratisare, o regasire...
Daca as stapani timpul, l-as petrece cu tine la infinit. Pentru ca stii sa-mi aduci zambetul pe buze, stii, in mod paradoxal uneori, sa-mi fi atat de aproape, stii sa ma faci fericita.
Si asta e tot ce conteaza acum: fericirea!

La multi ani, dragul meu!

I saw the birth of the day. And it was amazing.

A fost un bun mod de a-mi incepe ziua.
Mi-am dat seama ca sunt intr-o stransa legatura cu soarele.

El imi da putere, fericire, pofta de viata.

Asa ca, haideti sa zambim, haideti sa-i zambim soarelui, haideti sa zambim oricui.

Sa aveti o zi superba, asa cum vi-o doriti voi!

O discutie memorabila, demna de data din calendar.

Eu: Cand vine Moshu' ?
A: Nu stiu, dar eu fac bradul azi.


Mai bine sa ne pregatim din timp, ca nu se stie niciodata. :))

Iarna nu are culoare

Iarna nu are culoare. E rigida, e de neinduplecat. In mod normal nu pot vedea ce se petrece in jurul meu... sunt mult prea preocupata in a-mi conserva caldura si putina energie care imi ramane. Dar azi, pe drumul de intoarcere spre casa, am privit. Printre picaturile de ploaie ce se asezau pe geam, printre acordurile dragi care ma fac sa zambesc, vocea calda care ma face sa visez, am privit. Da, iarna chiar nu are nicio culoare. Si nu face altceva decat sa imi prelungeasca agonia. Imi trebuie ceva de care sa ma agat... Sa ies din lumea asta fara de culoare. Zambesc, visez, ascult acorduri dragi si parca incepe sa prinda putina culoare...

Cronicutza de concert

Concert Sarmalele Reci - acustic

Atmosfera foarte faina, muzica de foarte buna calitate, a sunat de milioane, intrumentele dadeau atat de bine impreuna.

M-am simtit foarte bine, am avut companie placuta, am trait fiecare piesa in parte. Recomand cu incredere! :)

Mi-era dor de un concert atat de frumos, care sa imi dea o stare de bine ca cea de acum! Am ramas inca acolo cu gandul, la melodiile lor, la imaginea scenei. Tare frumos a fost. Sunt extrem de incantata! :)

Pup nasul!

P.S. : Am realizat in seara asta, de 2 ori chiar, cat de mica e lumea! Si cat de mic e Bucurestiul! :P

P.S. 2 : Urmeaza a fi postata si poza de la final de concert ! :P Tineti aproape! :)))

Totul are un sfarsit...

Rece. Si atat. Mai devreme sau mai tarziu toti vom simti asta. Si nu o sa doara. In schimb ii doare pe cei din jur. Da, ma doare...
Dupa o copilarie cum nu multi au parte sa traiasca, dupa o facultate facuta la Moscova, ierni grele si multa munca, dupa o intreaga viata in care a invatat cum sa fie un domn si sa impuna respectul cuvenit, o viata de familie, copil, nepoti, dupa o lupta de 3 ani cu boala, 'motorasul' a cedat. Si pentru el totul s-a terminat. Dar nu si pentru noi. El a fost si va fi mereu bunicul meu.
Si nu vreau sa ma compatimiti, nu scriu asta pentru nimeni altcineva, in afara de mine. Scriu pentru ca simt nevoia, pentru ca a insemnat atat de mult pentru mine.
Si a durut. Si doare inca. Simt lipsa asa cum nu credeam....

Sunt indignata. Indignata pe persoanele cu conceptii atat de vechi... Cred ca doliul nu inseamna doar haina aia neagra si urata cu care te afisezi ca sa vada lumea "ca suferi". Doliul se poarta in suflet. Cu el simti, nu cu haina cu care esti imbracat. Toata treaba asta cu haina neagra mi se pare ca este doar de ochii lumii. Ma imbrac toata in negru, nu port nici o alta culoare, si asa, lumea isi va da seama ca imi pare rau. Total fals! Oamenii nu privesc in sufletul meu, nu au de unde sa stie ce e acolo! Vrei sa afli ce e in sufletul meu? Intreaba-ma. Vezi daca imi e bine, daca imi e rau, dar apropie-te de mine. Nu cataloga pe cineva "aa, poarta doliu, are haine negre, inseamna ca sufera, ca nu ii e bine" Poate te inseli. Sunt mai mult ca sigur atatea persoane care poarta negru doar pentru ca "asa e traditia". Dar astia suntem... vedem, catalogam si judecam, fara sa gandim de 2 ori inainte.

Show must go on ... cu sau fara Eurovision.

Piesa ce a fost propusa de Xander este urmatoarea.
Ascultati si comentati. Xander's blog

Iarna. Soare. Dor. Prieteni

E frumos sa te trezesti pe la pranz, camera sa fie scufundata in soare, iar cerul sa fie de un albastru superb. Desi stiu ca soarele de iarna e doar o iluzie, ca nu e real, ca e asemeni unei poze a soarelui adevarat, straluceste atat de superficial dincolo de fereastra inghetata si incearca, haios de altfel, sa ma imbie sa ies afara. Si va reusi! Pentru ca ma vreau sa ma las convinsa :)

Acum mai bine de o luna, intr-un moment de repulsie fata de orice, am aruncat in biblioteca o carte foarte draga. O carte pe care pana atunci o citeam cu placere, dar pe care nu am apucat sa o termin. Din diverse motive. Aseara insa, mi-era dor de ea. Si m-am dus, cu sfiala parca, si am luat-o din locul in care, o asezasem in incercarea de a uita. De a uita de ea... de a uita. Acum imi doresc sa ma poarte din nou pe "Strazi vechi din Bucurestiul de azi". Cred ca pe seara imi voi lasa gandul sa imi zboare brambura pe stradute mici si intortocheate. Daca nu azi, maine. Tot maine trebuie sa ma apuc si de ultimele finisaje pentru licenta. Mai am timp suficient, dar e mai bine sa o stiu gata terminata.

Se anunta o seara frumoasa. In care o sa indur gerul de afara, o sa ma plimb 'creanga' pe strazi si prin parcuri, si apoi ma voi incalzi cu o cana de vin fiert. Acelasi loc, aceiasi prieteni.

Pe mine a reusit sa ma convinga soarele sa ies sa ma plimb, sa imi inghete nasul si sa simt ca e iarna cu adevarat. Dar pe voi? :)

Stari amestecate

A venit iarasi iarna. Parca abia plecase. Uf, I just hate it. Imi da o stare ciudata. Nu am chef de nimic, as dormi mai mereu si nu as iesi din casa deloc. Si chiar asta am facut. Am avut o zi ... plina cu nimic. Trezit tarziu, dupa pranz, cu lenevit inca putin, pierdut vremea si privit pe geam cum ninge. Singurul motiv pentru care as fi iesit din casa azi ar fi fost concertul lui Imre, la care chiar mi-ar fi placut sa merg.. Imi e dor de cantecele lui, de versurile lui... Imi e dor de o seara folk, de cantece dragi si de senzatia de liniste pe care mi-o ofera. Imi e dor... si atat.
Acum stau si privesc cerul portocaliu. Cred ca e singura parte care imi place din tot ce se intampla afara. Nu imi place nici frigul, nici zapada... doar cerul. Are o culoare nefireasca, si parca pluteste amenintator asupra tuturor ce au curaj sa se aventureze prin zapada. Acum a incetat sa mai planga zapada peste lume...



"A privi un cer de iarnă este a nu avea nici o speranţă, a nu mai dori nimic, a fi suspendat iremediabil într-o lume fără sens. Senzaţia de vid interior rezultă din incapacitatea de a te ataşa de vreun obiect, de vreun aspect, dintr-o singurătate glacială, inexpresivă şi monotonă. A simţi cum uniformitatea şi monotonia trec prin tine ca un curent care te apasă şi te îneacă, cum nu poţi rezista la nimic şi cum nu găseşti nici o seducţie care să te fure, a simţi timpul ca o imensă stâncă a cărei rostogolire n-o poţi evita, este a ajunge la un aşa grad de purificare lăuntrică, încât viaţa şi-a pierdut conţinuturile. Perspectiva cerului de iarnă, în loc să te înalţe, să-ţi dea senzaţia de înălţime, te limitează şi te epuizează. Senzaţia vidului interior nu rezultă dintr-o perspectivă şi nici dintr-o trăire a infinităţii. Vidul este o infinitate goală; adică nimic. Suprema limitare, suprema îngustime, când nimicul interior duce la negaţia infinitului. Ce infinit poate fi acela care nu-ţi provoacă ameţeli?"
Emil Cioran - Revelaţiile durerii

:)

So far so good cu Eurovisionul! :)
Asteptam cu nerabdare rezultatele!
Pana una alta, pe Xander il puteti citi aici si puteti afla mai multe.

Un lucru e clar

Discutiile la ore prea inaintate in noapte nu fac bine. Nici la fizic, nici la psihic! Mii de idei pe minut, mii de intrebari, mii de cuvinte aruncate. Poate sunt si multe orgolii... al meu o duce bine. Si din vorba in vorba am ajuns sa nu mai stiu de unde am plecat. M-am ancorat intr-un razboi ce nici macar nu merita inceput.
Pentru toate relele din viata mea sunt singura vinovata pentru ca insist sa le vad, sa le stiu, sa le infrunt. Mai simplu e sa le las sa treaca, asa cum stiam sa fac candva.

Paranormal activity

Film de groaza, interzis persoanelor sub 18 ani. Am vazut trailler-ul si chiar m-a convins sa merg sa il vad.
Pana la jumatatea filmului mori de plictiseala. Poti linistit sa bei o cafea, sa conversezi cu persoanele de langa tine. Dar apoi.... mori de inima. Desi mi s-a parut un film nu tocmai stralucit, au fost cateva momente in care iti venea sa te ascunzi sub scaun.
Am avut timp sa remarcam ca, desi cei doi stau intr-o ditamai casaaa (apropo, de unde aveau bani? ea studenta, el agent de bursa parca) , lenjeria de pe pat nu a fost schimbata timp de 30 de zile; ea doarme machiata, el are vreo 2 tricouri in care doarme pe tot parcursul filmului, nici unul din ei nu merge la facultate, respectiv la serviciu, demonul are urme de "gaina gigant" (multumesc Mada ca m-ai luminat). Ma rog, detalii, detalii.
Ideea e ca am si ras, am si tipat, ne-am si astupat ochii sa nu mai vedem; am plecat de acolo cu pielea gainii pe mine, senzatie ce a fost intarita de "labirintul" prin care am trecut spre iesire. Sau poate era doar efectul filmului...

Gata :)

Dupa 3 zile nedormite pot spune fericita : gata! Am terminat inca un semestru. Sunt foarte multumita de rezultate, ca de obicei, am facut echipa buna cu Andrei si am scapat de stresul numit sesiune. Sa tot fi student in conditii de-astea. Acum fac planuri ptr luna ce vine, sa vedem cu ce imi ocup timpul.

Astazi a fost o zi importanta si din alt punct de vedere. Am mers cu Andrei (pentru cunoscatori Xander ) sa isi depuna piesa pentru Eurovision. Asadar, este oficial, am intrat in competitie! Astept cu sufletul la gura ceva rezultate, sa stim cand facem petrecerea :) Pana atunci, pumnii stransi si numai ganduri pozitive! :D

extrovertita -> introvertita

..........

Nu! Nu mai stiu... Nu mai stiu in ce mai cred. Pur si simplu, nu mai cred in nimic. Am ajuns sa nu mai cred nici in mine, cu atat mai putin in cei din jur. Si spun deschis, fara sa clipesc, ca nu mai cred in nimeni. Pentru ca nu mai pot. Indiferent cat de apropiat, indiferent cat de special, indiferent .... Si din excesiv de extrovertita, asa cum eram candva, m-am indreptat spre introvertita, oricat incerc sa ma conving pe mine ca nu e asa. Si revin la prima idee, ca nu mai cred nici in mine. Atunci, cum oare m-as putea convinge?


Pa, te pup, ma rup de realitate!

Cronicutza pe 2009

Hop! C-a mai trecut un an... Normal ca la sfarsitul lui, trag linie, fac bilantul si analizez situatia.
Si suna cam asa...

A fost un an bun, in care mi-am dat seama de ceea ce conteaza cu adevarat pentru mine. In ceea ce priveste facultatea, am invatat mult, dar am avut parte de rezultate pe masura. Ceea ce m-a incurajat si mi-a dat putere. Primul semestru l-am terminat la sfarsitul lui ianuarie, cand vacanta luata mult prea devreme dupa parerea unora, m-a ajutat sa uit de cateva trairi contradictorii prin care trecusem imediat dupa sarbatori.
Luna februarie a insemnat vacanta si multa voie buna. Regasirea locurilor dragi si a prietenilor vechi.
Martie a fost probabil luna pe care as sterge-o in totalitate din anul acesta: urata, cu greseli facute de mine, si regrete multe. Nu vreau sa imi amintesc.
Am participat la sesiuni de comunicari stiintifice, am facut practica in hotel, si am luat vacanta de prin mai. Asa ca m-am pus pe distractie, pentru ca m-am gandit ca ar putea fi ultima vacanta de vara fara griji. M-am mutat in casa noua, casa care a devenit imediat 'acasa' datorita starii de bine pe care mi-o oferea. Avea sa devina coltisorul meu de rai. Am fost foarte fericita pentru ca am gasit intelegere in cineva foarte drag; si mi-am propus la inceputul lui iunie sa nu-i mai gresesc si sa fiu corecta. Si pana acum, totul a mers ok. Tot atunci, am intrat si la cura drastica de slabire, ce avea sa dea rezultatele dorite.
Am avut parte de o vara frumoasa, cu zambete sincere si multa fericire. Desi au existat si momente mai putin placute, la sfarsitul lui septembrie le-am sters cu buretele si astfel, am ramas in gand doar cu cele placute. Mers la mare, la gratare, escapade de moment si orice altceva mai parea interesant.
Luna octombrie mi-a adus un nou inceput de an de facultate, cand mi-am propus in primul rand sa ma odihnesc si sa imi vad de facultate. Visam cu ochii deschisi in camera nou aranjata, visam la iarna ce va urma, visam, si atat. Si imi era bine. Am lasat-o mai moale cu distractia pana spre sfarsitul lunii, cand incepeam sa descopar si sa redescopar Bucurestiul.
Cred ca luna noiembrie a fost cea mai agitata din an. Lucrurile incepeau sa se aglomereze la facultate, licenta, teste, proiecte, cursuri de ghizi in weekend, concerte tomnatice, plimbari, iesiri. Dorinta de mers la mare. Aproape ca nu imi mai ajungeau cele 24 de ore... Am stat mai mult in Bucuresti, simteam Campina tot mai distanta si mai rece. Si asta, din vina mea, pentru ca eu ma indepartasem.
Decembrie m-a adus din nou cu picioarele pe pamant, mi-am facut planuri pentru vacanta ce urma, planuri pentru cat mai multe zambete si cat mai multe clipe frumoase. Desi am avut pe la jumatatea lunii momente in care nu ma mai simteam eu, in preajma sarbatorilor totul a revenit la normal. Si am incheiat anul cu cei dragi alaturi, cu zambetul pe buze.

Totul e bine cand se termina cu bine, a fost un an agitat, dar rezultatele sale s-au vazut si se vor mai vedea si in noul an.

Va doresc sa aveti parte de tot ceea ce va doriti, de tot ceea ce aveti nevoie si de tot ceea ce va poate face fericiti!