M-am izbit de introvertire, de lipsa de speranta, incertitudine si teama. Totusi porti cu demnitate si acceptare existenta in acel spatiu obscur. Stiu ce simti, si urla din mine neputinta. Am un sentiment de vinovatie, imi pulseaza inima in piept. E o senzatie stranie.
In general, oamenii evita sa vada adevarul, iar cand il vad, il ascund si se ascund. Cred ca din slabiciune. Sunt putini cei care au curajul sa il spuna. Nu cred ca adevarul ma va face vreodata sa intorc spatele si sa ma pierd in multime. Din contra, ma va ambitiona. Zambetul are menirea de a lumina lumea din jur. Si ti-l ofer, si incerc sa te scot din bezna in care te incapatanezi sa te arunci.
Exista multe feluri de a te sinucide. Poti ucide trupul... dar nu ai nici un drept sa o faci. Poti ucide sufletul... si crima va fi probabil mai putin vizibila in ochii celor din jurul tau. Insa atata timp cat esti sincer cu tine si cu oamenii din jurul tau, totul ar trebui sa mearga bine, zic eu.
Uneori, trebuie sa risti. Lasa imprevizibilul sa apara. Lasa-l sa intre, nu mai refuza. Nu trai in trecut; te va sapa si te va urmari atata timp cat ii vei permite asta. Si te va seca. De putere, de dorinta, de viata...

22

... si e tare bine!
Concert Semne, prieteni, dans, rasete, zi insorita, plimbare, drum spre casa, acasa, concert la clubulet, sentiment de bine, aer curat, cuvinte, zambet, acasa.
Noapte buna!

Gata

M-am saturat sa fiu bolnava, sa ma doara cate ceva, sa patesc cate ceva. Ajunge. Vreau sa apas butonul de stop.
Amigdalita, spital, branula, penicilina, pastile multe. Ok, a trecut. Laringita, repaus vocal total, antibiotice, durere. In sfarsit a trecut. Dar partea proasta e ca ma resimt, si sunt slabita, si lesin si nu mi-e bine. Vitamine si speranta ca o sa fie mai bine.
Inca mai caut butonul de stop!