Show must go on ... cu sau fara Eurovision.

Piesa ce a fost propusa de Xander este urmatoarea.
Ascultati si comentati. Xander's blog

Iarna. Soare. Dor. Prieteni

E frumos sa te trezesti pe la pranz, camera sa fie scufundata in soare, iar cerul sa fie de un albastru superb. Desi stiu ca soarele de iarna e doar o iluzie, ca nu e real, ca e asemeni unei poze a soarelui adevarat, straluceste atat de superficial dincolo de fereastra inghetata si incearca, haios de altfel, sa ma imbie sa ies afara. Si va reusi! Pentru ca ma vreau sa ma las convinsa :)

Acum mai bine de o luna, intr-un moment de repulsie fata de orice, am aruncat in biblioteca o carte foarte draga. O carte pe care pana atunci o citeam cu placere, dar pe care nu am apucat sa o termin. Din diverse motive. Aseara insa, mi-era dor de ea. Si m-am dus, cu sfiala parca, si am luat-o din locul in care, o asezasem in incercarea de a uita. De a uita de ea... de a uita. Acum imi doresc sa ma poarte din nou pe "Strazi vechi din Bucurestiul de azi". Cred ca pe seara imi voi lasa gandul sa imi zboare brambura pe stradute mici si intortocheate. Daca nu azi, maine. Tot maine trebuie sa ma apuc si de ultimele finisaje pentru licenta. Mai am timp suficient, dar e mai bine sa o stiu gata terminata.

Se anunta o seara frumoasa. In care o sa indur gerul de afara, o sa ma plimb 'creanga' pe strazi si prin parcuri, si apoi ma voi incalzi cu o cana de vin fiert. Acelasi loc, aceiasi prieteni.

Pe mine a reusit sa ma convinga soarele sa ies sa ma plimb, sa imi inghete nasul si sa simt ca e iarna cu adevarat. Dar pe voi? :)

Stari amestecate

A venit iarasi iarna. Parca abia plecase. Uf, I just hate it. Imi da o stare ciudata. Nu am chef de nimic, as dormi mai mereu si nu as iesi din casa deloc. Si chiar asta am facut. Am avut o zi ... plina cu nimic. Trezit tarziu, dupa pranz, cu lenevit inca putin, pierdut vremea si privit pe geam cum ninge. Singurul motiv pentru care as fi iesit din casa azi ar fi fost concertul lui Imre, la care chiar mi-ar fi placut sa merg.. Imi e dor de cantecele lui, de versurile lui... Imi e dor de o seara folk, de cantece dragi si de senzatia de liniste pe care mi-o ofera. Imi e dor... si atat.
Acum stau si privesc cerul portocaliu. Cred ca e singura parte care imi place din tot ce se intampla afara. Nu imi place nici frigul, nici zapada... doar cerul. Are o culoare nefireasca, si parca pluteste amenintator asupra tuturor ce au curaj sa se aventureze prin zapada. Acum a incetat sa mai planga zapada peste lume...



"A privi un cer de iarnă este a nu avea nici o speranţă, a nu mai dori nimic, a fi suspendat iremediabil într-o lume fără sens. Senzaţia de vid interior rezultă din incapacitatea de a te ataşa de vreun obiect, de vreun aspect, dintr-o singurătate glacială, inexpresivă şi monotonă. A simţi cum uniformitatea şi monotonia trec prin tine ca un curent care te apasă şi te îneacă, cum nu poţi rezista la nimic şi cum nu găseşti nici o seducţie care să te fure, a simţi timpul ca o imensă stâncă a cărei rostogolire n-o poţi evita, este a ajunge la un aşa grad de purificare lăuntrică, încât viaţa şi-a pierdut conţinuturile. Perspectiva cerului de iarnă, în loc să te înalţe, să-ţi dea senzaţia de înălţime, te limitează şi te epuizează. Senzaţia vidului interior nu rezultă dintr-o perspectivă şi nici dintr-o trăire a infinităţii. Vidul este o infinitate goală; adică nimic. Suprema limitare, suprema îngustime, când nimicul interior duce la negaţia infinitului. Ce infinit poate fi acela care nu-ţi provoacă ameţeli?"
Emil Cioran - Revelaţiile durerii

:)

So far so good cu Eurovisionul! :)
Asteptam cu nerabdare rezultatele!
Pana una alta, pe Xander il puteti citi aici si puteti afla mai multe.

Un lucru e clar

Discutiile la ore prea inaintate in noapte nu fac bine. Nici la fizic, nici la psihic! Mii de idei pe minut, mii de intrebari, mii de cuvinte aruncate. Poate sunt si multe orgolii... al meu o duce bine. Si din vorba in vorba am ajuns sa nu mai stiu de unde am plecat. M-am ancorat intr-un razboi ce nici macar nu merita inceput.
Pentru toate relele din viata mea sunt singura vinovata pentru ca insist sa le vad, sa le stiu, sa le infrunt. Mai simplu e sa le las sa treaca, asa cum stiam sa fac candva.

Paranormal activity

Film de groaza, interzis persoanelor sub 18 ani. Am vazut trailler-ul si chiar m-a convins sa merg sa il vad.
Pana la jumatatea filmului mori de plictiseala. Poti linistit sa bei o cafea, sa conversezi cu persoanele de langa tine. Dar apoi.... mori de inima. Desi mi s-a parut un film nu tocmai stralucit, au fost cateva momente in care iti venea sa te ascunzi sub scaun.
Am avut timp sa remarcam ca, desi cei doi stau intr-o ditamai casaaa (apropo, de unde aveau bani? ea studenta, el agent de bursa parca) , lenjeria de pe pat nu a fost schimbata timp de 30 de zile; ea doarme machiata, el are vreo 2 tricouri in care doarme pe tot parcursul filmului, nici unul din ei nu merge la facultate, respectiv la serviciu, demonul are urme de "gaina gigant" (multumesc Mada ca m-ai luminat). Ma rog, detalii, detalii.
Ideea e ca am si ras, am si tipat, ne-am si astupat ochii sa nu mai vedem; am plecat de acolo cu pielea gainii pe mine, senzatie ce a fost intarita de "labirintul" prin care am trecut spre iesire. Sau poate era doar efectul filmului...

Gata :)

Dupa 3 zile nedormite pot spune fericita : gata! Am terminat inca un semestru. Sunt foarte multumita de rezultate, ca de obicei, am facut echipa buna cu Andrei si am scapat de stresul numit sesiune. Sa tot fi student in conditii de-astea. Acum fac planuri ptr luna ce vine, sa vedem cu ce imi ocup timpul.

Astazi a fost o zi importanta si din alt punct de vedere. Am mers cu Andrei (pentru cunoscatori Xander ) sa isi depuna piesa pentru Eurovision. Asadar, este oficial, am intrat in competitie! Astept cu sufletul la gura ceva rezultate, sa stim cand facem petrecerea :) Pana atunci, pumnii stransi si numai ganduri pozitive! :D

extrovertita -> introvertita

..........

Nu! Nu mai stiu... Nu mai stiu in ce mai cred. Pur si simplu, nu mai cred in nimic. Am ajuns sa nu mai cred nici in mine, cu atat mai putin in cei din jur. Si spun deschis, fara sa clipesc, ca nu mai cred in nimeni. Pentru ca nu mai pot. Indiferent cat de apropiat, indiferent cat de special, indiferent .... Si din excesiv de extrovertita, asa cum eram candva, m-am indreptat spre introvertita, oricat incerc sa ma conving pe mine ca nu e asa. Si revin la prima idee, ca nu mai cred nici in mine. Atunci, cum oare m-as putea convinge?


Pa, te pup, ma rup de realitate!

Cronicutza pe 2009

Hop! C-a mai trecut un an... Normal ca la sfarsitul lui, trag linie, fac bilantul si analizez situatia.
Si suna cam asa...

A fost un an bun, in care mi-am dat seama de ceea ce conteaza cu adevarat pentru mine. In ceea ce priveste facultatea, am invatat mult, dar am avut parte de rezultate pe masura. Ceea ce m-a incurajat si mi-a dat putere. Primul semestru l-am terminat la sfarsitul lui ianuarie, cand vacanta luata mult prea devreme dupa parerea unora, m-a ajutat sa uit de cateva trairi contradictorii prin care trecusem imediat dupa sarbatori.
Luna februarie a insemnat vacanta si multa voie buna. Regasirea locurilor dragi si a prietenilor vechi.
Martie a fost probabil luna pe care as sterge-o in totalitate din anul acesta: urata, cu greseli facute de mine, si regrete multe. Nu vreau sa imi amintesc.
Am participat la sesiuni de comunicari stiintifice, am facut practica in hotel, si am luat vacanta de prin mai. Asa ca m-am pus pe distractie, pentru ca m-am gandit ca ar putea fi ultima vacanta de vara fara griji. M-am mutat in casa noua, casa care a devenit imediat 'acasa' datorita starii de bine pe care mi-o oferea. Avea sa devina coltisorul meu de rai. Am fost foarte fericita pentru ca am gasit intelegere in cineva foarte drag; si mi-am propus la inceputul lui iunie sa nu-i mai gresesc si sa fiu corecta. Si pana acum, totul a mers ok. Tot atunci, am intrat si la cura drastica de slabire, ce avea sa dea rezultatele dorite.
Am avut parte de o vara frumoasa, cu zambete sincere si multa fericire. Desi au existat si momente mai putin placute, la sfarsitul lui septembrie le-am sters cu buretele si astfel, am ramas in gand doar cu cele placute. Mers la mare, la gratare, escapade de moment si orice altceva mai parea interesant.
Luna octombrie mi-a adus un nou inceput de an de facultate, cand mi-am propus in primul rand sa ma odihnesc si sa imi vad de facultate. Visam cu ochii deschisi in camera nou aranjata, visam la iarna ce va urma, visam, si atat. Si imi era bine. Am lasat-o mai moale cu distractia pana spre sfarsitul lunii, cand incepeam sa descopar si sa redescopar Bucurestiul.
Cred ca luna noiembrie a fost cea mai agitata din an. Lucrurile incepeau sa se aglomereze la facultate, licenta, teste, proiecte, cursuri de ghizi in weekend, concerte tomnatice, plimbari, iesiri. Dorinta de mers la mare. Aproape ca nu imi mai ajungeau cele 24 de ore... Am stat mai mult in Bucuresti, simteam Campina tot mai distanta si mai rece. Si asta, din vina mea, pentru ca eu ma indepartasem.
Decembrie m-a adus din nou cu picioarele pe pamant, mi-am facut planuri pentru vacanta ce urma, planuri pentru cat mai multe zambete si cat mai multe clipe frumoase. Desi am avut pe la jumatatea lunii momente in care nu ma mai simteam eu, in preajma sarbatorilor totul a revenit la normal. Si am incheiat anul cu cei dragi alaturi, cu zambetul pe buze.

Totul e bine cand se termina cu bine, a fost un an agitat, dar rezultatele sale s-au vazut si se vor mai vedea si in noul an.

Va doresc sa aveti parte de tot ceea ce va doriti, de tot ceea ce aveti nevoie si de tot ceea ce va poate face fericiti!