Iarna nu are culoare

Iarna nu are culoare. E rigida, e de neinduplecat. In mod normal nu pot vedea ce se petrece in jurul meu... sunt mult prea preocupata in a-mi conserva caldura si putina energie care imi ramane. Dar azi, pe drumul de intoarcere spre casa, am privit. Printre picaturile de ploaie ce se asezau pe geam, printre acordurile dragi care ma fac sa zambesc, vocea calda care ma face sa visez, am privit. Da, iarna chiar nu are nicio culoare. Si nu face altceva decat sa imi prelungeasca agonia. Imi trebuie ceva de care sa ma agat... Sa ies din lumea asta fara de culoare. Zambesc, visez, ascult acorduri dragi si parca incepe sa prinda putina culoare...