punct.

Asta e probabil ultimul post despre tine. Ma intreb daca oare meriti sa ma obosesc sa il scriu. As fi vrut sa scriu ceva frumos, ceva vesel, dar cred ca voi incheia acum seria postarilor triste din ultima perioada.
Demult, mi-am promis ceva: sa nu ma schimb. Si totusi am facut-o. Ai reusit sa ma transformi total, sa nu ma mai recunosc si sa nu ma mai simt ca fiind eu. In timp, si oamenii din jurul meu, oamenii pentru care contez, au vazut asta. A fost un semnal de alarma. Am stat o perioada si am analizat totul. Din exterior, cat mai din exterior. Si m-am redescoperit pe mine cea de dinainte. Pe mine, persoana aia vesela si mereu cu zambetul pe buze pe care ai vazut-o in seara aia de mai si pe care o vezi acum in poze, alaturi de alti oameni. Poate ca doare, nu zic nu, dar cu siguranta ar fi durut mai tare daca as fi continuat sa ma mint.
Nu-mi place sa jignesc si sa arunc vorbe grele. De aceea, spun doar atat: nu mai existi pentru mine. Esti un strain, ca multi altii pe langa care trec zilnic pe strada. Am dreptul sa fiu fericita. Am ales sa fiu fericita. Punct.