vineri, 29 iulie 2011

joi, 21 iulie 2011

empty circles

Totul se desfasoara conform unui scenariu bine stabilit. Oricat am incerca sa schimbam ceva, nu suntem singuri pe lumea asta, si nu intotdeauna totul depinde de noi. Cred ca toata viata noastra se desfasoara in cercuri. Cred ca ne invartim pe marginea unui cerc gol, in incercarea de a nu cadea. Si totul se repeta. Mintim si suntem mintiti, uram si suntem urati, incercam sa fugim de tot dar o luam de la capat exact din locul de unde am inceput si ultima data. Acelasi punct de pe cerc. Cercul nostru se intersecteaza cu alte cercuri, dar nimic nu se schimba. Aceleasi situatii, aceleasi obstacole. La inceput totul e frumos, totul e colorat, si lin si plin de zambete, pentru ca mai apoi sa se transforme in cenusiul ala urat de care vrem sa fugim. Si fugim. Si ne izolam.. aparent... ajungem inapoi in punctul unde totul e roz si frumos pentru a ne mai minti un pic ca poate fi si bine. Desi cercul nu are urcusuri si coborasuri, e atat de greu sa te mentii in punctul in care iti e bine. E imposibil chiar. Si ajungem la un moment dat sa cadem. Ne ridicam, ne stergem de praf si mergem ologi mai departe, mintindu-ne ca nimic nu s-a intamlplat. Si uneori reusim sa uitam - o saptamana, doua, trei. Dar apoi? Apoi o luam de la inceput. E o miscare haotica, dar totusi atat de organizata.
E cercul meu.