Stau si ma uit la monitorul asta de parca astept sa imi spuna ceva. Am un pahar de vin rosu cu cola, o noapte de pierdut si prea multe pe suflet. Si totusi nu spun nimic. Tac. Si astept sa treaca toate. Alta data aveam puterea sa spun imediat ce aveam pe suflet, sa zic clar si tare ce vreau, ce ma deranjeaza... acum.. acum? acum mi-e egal. Chiar nu ma mai afecteaza nimic. Nu ma mai surprinde nimic. Oamenii pe care ma asteptam sa ii am aproape la nevoie au fost primii care mi-au dat cu sutul. Ironic pot spune.. Si stau si ma gandesc.. Asa va fi de fiecare data?
Se spune ca fiecare sut e un pas inainte, se spune ca de fiecare data cand primesti o palma trebuie sa intorci si celalalt obraz, dar ce faci cand simti ca le-ai primit pe toate, si nu mai esti capabil de vreo replica? de vreun raspuns?
Din momentul asta fac doar ce vreau, doar ce ma face fericita, doar ce am chef sa fac. Nu ma mai intereseaza cuvintele "trebuie sa" .. nimic nu trebuie facut daca nu vreau. Sa fie clar! Vreau sa am din nou 50 kg ca vara trecuta, vreau sa fiu iar fericita ca acum un an si ceva, vreau sa ies, sa ma plimb, sa nu pun la suflet lucrurile rele si sa nu alerg dupa oameni care nu vor sa fie alaturi de mine. Asta sunt eu. Si nu ma schimb. Deal it or leave it!!
