Nu sunt perfecta. Dar in definitiv, nimeni nu este. Totusi, in imperfectiunea mea, incerc sa fac sa fie bine. Si sa ne fie. Gresesc, pentru ca sunt om, dar stiu sa imi recunosc greselile. Si incerc sa le repar. Mi-am pus ordine in ganduri, am stabilit ce e important pentru mine. Am alergat printre picaturi de ploaie, am vrut sa te prind inca acasa, am avut nevoie de o privire, de un cuvant. Si mi le-ai dat.
Acum e bine. Asa cum trebuie sa fie.