duminică, 28 februarie 2010

Iarna nu are culoare

Iarna nu are culoare. E rigida, e de neinduplecat. In mod normal nu pot vedea ce se petrece in jurul meu... sunt mult prea preocupata in a-mi conserva caldura si putina energie care imi ramane. Dar azi, pe drumul de intoarcere spre casa, am privit. Printre picaturile de ploaie ce se asezau pe geam, printre acordurile dragi care ma fac sa zambesc, vocea calda care ma face sa visez, am privit. Da, iarna chiar nu are nicio culoare. Si nu face altceva decat sa imi prelungeasca agonia. Imi trebuie ceva de care sa ma agat... Sa ies din lumea asta fara de culoare. Zambesc, visez, ascult acorduri dragi si parca incepe sa prinda putina culoare...

duminică, 21 februarie 2010

Cronicutza de concert

Concert Sarmalele Reci - acustic
Atmosfera foarte faina, muzica de foarte buna calitate, a sunat de milioane, intrumentele dadeau atat de bine impreuna.
M-am simtit foarte bine, am avut companie placuta, am trait fiecare piesa in parte. Recomand cu incredere! :)
Mi-era dor de un concert atat de frumos, care sa imi dea o stare de bine ca cea de acum! Am ramas inca acolo cu gandul, la melodiile lor, la imaginea scenei. Tare frumos a fost. Sunt extrem de incantata! :)
Pup nasul!
P.S. : Am realizat in seara asta, de 2 ori chiar, cat de mica e lumea! Si cat de mic e Bucurestiul! :P
P.S. 2 : Urmeaza a fi postata si poza de la final de concert ! :P Tineti aproape! :)))

joi, 18 februarie 2010

Totul are un sfarsit...

Rece. Si atat. Mai devreme sau mai tarziu toti vom simti asta. Si nu o sa doara. In schimb ii doare pe cei din jur. Da, ma doare...
Dupa o copilarie cum nu multi au parte sa traiasca, dupa o facultate facuta la Moscova, ierni grele si multa munca, dupa o intreaga viata in care a invatat cum sa fie un domn si sa impuna respectul cuvenit, o viata de familie, copil, nepoti, dupa o lupta de 3 ani cu boala, 'motorasul' a cedat. Si pentru el totul s-a terminat. Dar nu si pentru noi. El a fost si va fi mereu bunicul meu.
Si nu vreau sa ma compatimiti, nu scriu asta pentru nimeni altcineva, in afara de mine. Scriu pentru ca simt nevoia, pentru ca a insemnat atat de mult pentru mine.
Si a durut. Si doare inca. Simt lipsa asa cum nu credeam....

Sunt indignata. Indignata pe persoanele cu conceptii atat de vechi... Cred ca doliul nu inseamna doar haina aia neagra si urata cu care te afisezi ca sa vada lumea "ca suferi". Doliul se poarta in suflet. Cu el simti, nu cu haina cu care esti imbracat. Toata treaba asta cu haina neagra mi se pare ca este doar de ochii lumii. Ma imbrac toata in negru, nu port nici o alta culoare, si asa, lumea isi va da seama ca imi pare rau. Total fals! Oamenii nu privesc in sufletul meu, nu au de unde sa stie ce e acolo! Vrei sa afli ce e in sufletul meu? Intreaba-ma. Vezi daca imi e bine, daca imi e rau, dar apropie-te de mine. Nu cataloga pe cineva "aa, poarta doliu, are haine negre, inseamna ca sufera, ca nu ii e bine" Poate te inseli. Sunt mai mult ca sigur atatea persoane care poarta negru doar pentru ca "asa e traditia". Dar astia suntem... vedem, catalogam si judecam, fara sa gandim de 2 ori inainte.