nebunie

Trezire dimineata de tot. Luat strictul necesar intr-un bagaj si plecat la mare. Nimic mai simplu.
Am plecat la drum, cu soarele in ochi si dorinta arzanda de o baie in mare. Drum cu peripetii inca de la inceput, povesti, amintiri, filmulete amuzante, walkie talkie, curbe multe, muult prea multe. Simteam marea din ce in ce mai aproape, nerabdarea crestea, inima imi batea din ce in ce mai tare. Si am ajuns in sfarsit. Caaald tare, soare mult, vama pustie. Dar era bine. Ne-am plimbat putin, parca totul incepea sa prinda viata usor usor. O bere rece la terasa, apoi o baie mult dorita si asteptata. Nu imi mai trebuia nimic in momentul ala. Eram eu si marea. Am avut tot ce doream: soarele in ochi, nisipul sub talpi si briza prin par. Asta inseamna fericire! Imi batea inima atat de tare, imi era asa dor de senzatia pe care numai marea mi-o ofera. Apoi s-a dat verde la voie buna. Pregatiri de concert, terasa, poze, muzica, dans. Nu puteau sa lipseasca o baie nocturna in mare, un foc de tabara imens si cantece vesele. Nesomn. Dar nu oboseala. Stare de bine. Fuga fuguta spre casa. Inca miros a mare, sunt sarata, am parul ud si ondulat. Iubesc marea! Si iubesc felul in care ma face sa ma simt!