miercuri, 28 iulie 2010

Brasil is back

Am redescoperit oameni dragi, care, in ciuda timpului care a trecut, nu s-au schimbat. Au ramas la fel de calzi, sinceri si tonici cum imi traiau in amintiri. Observ in ochii lor o privire linistita, parca se exprima mai degajat si vorbesc despre lucruri demne de vremurile astea... gandesc sanatos.
Am fost din nou Brasil, Brazilian sau Brazilia. Si a fost tare bine. Mi-era dor de sentimentul asta. Mi-era dor de oamenii si de locurile astea. Am facut febra musculara de la atata ras, am povestit si am ascultat povesti, m-am bucurat sa fiu acolo.
Uitasem cat de bine poate sa fie acasa. Relaxare totala, liniste, oameni calzi si zambete sincere. Soare si nori mai frumosi ca in oricare alt loc.

vineri, 16 iulie 2010

cu acte-n regula

Da. Sunt licentiata. Si nu oricum. Cu cea mai mare medie. Da, umpleti-mi frigiderul, ati mai facut-o, o sa o mai faceti. Asta e. Putin imi pasa.
Sunt fericita am terminat facultatea, desi nu imi dau seama cand au trecut 3 ani. Am descoperit atatea lucruri noi, atatia oameni noi, incat pur si simplu nu stiu cand a trecut timpul.
Am avut alaturi oameni, in adevaratul sens al cuvantului. Si inca am. La festivitatea de absolvire i-am avut alaturi pe cei dragi mie, cei care au vrut sa traiasca alaturi de mine momentul.
Examenul de licenta a trecut repede, dar nu lipsit de emotii. Si inca emotii foarte mari. Singura nu stiu cum le-as fi rezistat. I-am tocat nervii, l-am enervat la culme, dar n-a fugit. Si nici nu m-a batut atunci cand meritam batuta :)) A avut incredere in mine, si m-a imbarbatat inainte de fiecare proba.
Totul e bine cand se termina cu bine, dar e si mai bine cand se termina cu foarte bine! :)

sâmbătă, 3 iulie 2010

nebunie

Trezire dimineata de tot. Luat strictul necesar intr-un bagaj si plecat la mare. Nimic mai simplu.
Am plecat la drum, cu soarele in ochi si dorinta arzanda de o baie in mare. Drum cu peripetii inca de la inceput, povesti, amintiri, filmulete amuzante, walkie talkie, curbe multe, muult prea multe. Simteam marea din ce in ce mai aproape, nerabdarea crestea, inima imi batea din ce in ce mai tare. Si am ajuns in sfarsit. Caaald tare, soare mult, vama pustie. Dar era bine. Ne-am plimbat putin, parca totul incepea sa prinda viata usor usor. O bere rece la terasa, apoi o baie mult dorita si asteptata. Nu imi mai trebuia nimic in momentul ala. Eram eu si marea. Am avut tot ce doream: soarele in ochi, nisipul sub talpi si briza prin par. Asta inseamna fericire! Imi batea inima atat de tare, imi era asa dor de senzatia pe care numai marea mi-o ofera. Apoi s-a dat verde la voie buna. Pregatiri de concert, terasa, poze, muzica, dans. Nu puteau sa lipseasca o baie nocturna in mare, un foc de tabara imens si cantece vesele. Nesomn. Dar nu oboseala. Stare de bine. Fuga fuguta spre casa. Inca miros a mare, sunt sarata, am parul ud si ondulat. Iubesc marea! Si iubesc felul in care ma face sa ma simt!