Sunt seri cand ma pun in pat, citesc o vreme si renunt atunci cand simt ca mi se inchid ochii. Apoi, in urmatoarele 5, sau chiar 10 minute pana reusesc sa adorm, incerc sa recapitulez ce am facut in ziua respectiva. Si mai mereu lista e destul de lunga, dar parca niciodata nu e indeajuns de mult.
Mai mereu raman lucruri neterminate, file necitite din carti care desi imi starnesc interesul, nu le acord suficienta atentie, ori oameni foarte dragi pe care pur si simplu nu i-am mai vazut de prea mult timp. Si ma gandesc ca sunt dimineti in care imi e imposibil sa ma trezesc mai devreme decat de obicei, proiecte cu deadline-uri ce vin mult prea repede.
E momentul cand parca timpul sta in loc pentru cateva secunde, ca sa constientizezi ca e deja seara si nu iti vine sa crezi ca a trecut asa rapid ziua. Si uneori e frustrant sa vezi ca nu-ti ajunge ceea ce ai facut si sa vrei sa faci mai mult.
E momentul cand apare 'piticul ala mic' si iti sopteste la ureche: "you're not good enough!" si parca te ambitioneaza mai tare pentru ziua ce va urma, si parca te forteaza sa iti doresti sa faci mai mult, si mai mult in urmatoarea zi.
Drumul pana in varful muntelui e mereu anevoios, trebuie doar sa stii cum sa iti batatoresti propria carare pentru a-ti parea mai frumos...
2 comentarii:
Mare dreptate mai ai!
... din pacate.
Trist, dar adevarat! nu? :)
Trimiteți un comentariu