A venit frigul, au inceput ploile, frunzele deja cad. Numai covoare colorate de frunze vad asternute frumos pe pamant. Si parca nici toamna nu mai este... se apropie iarna, deja miroase a iarna, si gerul se cam simte si resimte.
Si totusi e frumos, e frumos cand ai motive sa zambesti, motive sa te bucuri si simti ca totul merge bine.
Chiar daca soarele nu a mai prea tinut cu mine, am simtit in alte moduri farmecul orasului. Concerte tomnatice cu melodii linistitoate, iesire la film, umblat brambura pe strazi vechi, poze nocturne, concerte tapinaresti, frappe, suc, sau orice altceva...
Nu simti ca traiesti in Bucuresti daca nu pierzi ultimul metrou spre casa, daca nu te intalnesti la Universitate la metrou, daca nu te plimbi cu taxi-ul si nu afli prin ce patanii a mai trecut taximetristul. Daca nu intarzii. Daca nu iesi din casa doar de dragul catorva raze timide de soare. Daca, daca si iar daca.... sunt atat de multe...
Am ascultat vantul, am ascultat sufletul, am ascultat gandul, am ascultat sunetul. Am ascultat ce am vrut eu. Si mi-a fost bine. Si-am indurat gerul de iarna timpurie in haine de toamna tarzie. Si-am intors zambete atunci cand mi s-au oferit. Si-am alergat, am ras, am tacut, am privit.
Si am visat! Da, si inca o mai fac, cu ochii deschisi. Si vreau la mare, vreau sa-mi treaca briza prin par, sa fur cateva raze de soare de pe malul marii, sa am nisipul sub picioare si un cer albastru deasupra mea! Sa fiu pe plaja pustie, sa tip de fericire si sa stiu ca nu ma aude nimeni. Sa ma asez pe mal si sa o ascult.
Chiar si acum, la o ora mult prea tarzie, inca mai pastrez un mic zambet pe buze, o stare de bine si un gand linistitor.... doar atat ....
Esti un zambet de toamna ivit chiar atunci cand aveam cea mai mare nevoie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu