Am inceput sa strang lucrurile din dormitorul mare ... pfff, cate clipe petrecute acolo. Cand am venit, am stat mai intai acolo. Si mi-a placut ! Veneau colegi pe la mi
ne; imi aduc aminte ca primul care a venit a fost Seby. Am stat cu el, am vorbit fiecare despre el, am mancat prajituri, am baut suc si am lenevit. Pur si simplu am lenevit in pat amandoi...
Mi-am strans hainele de acolo ... si acum toata partea din dreapta e goala. :( Poate doar flipchart-ul imi aminteste de ceea ce s-a mai intamplat pe acolo. Desenele lui Paul ... ale lui Seba ... si declaratiile nebunilor cu privire la "smochine, timi si uf uf" .. dar curand nu va mai fi nici ala ... Biroul pe care am avut calculatorul e un alt loc care acum pare atat de gol; cursurile de la facultate, cartile, toat
e frumos asezate pe biroul din dreapta imi reaminteste de primul an de facultate, care, sincera sa fiu, a trecut mult prea repede. Pernele multe si mici care erau pe patul imens de acolo, nu mai sunt unde ar trebui sa fie ... ci intr-un bagaj, asteptand poate sa ajunga la Campina.. Patul, de fapt, nu mai e nici el .... E asa goala camera ... :(
In office e cam aceeasi situatie ... mult loc, putine lucruri. Am strans cu grija tot ce a mai ramas de la Radu si Iul ... Dar imi e dor, imi e dor de ei, de clipele cand eu veneam noaptea tarziu acasa, ei erau fiecare la calculatorul lui si lucrau ... si ma urcam pe un birou de langa ei si incepeam sa vorbim ... si stateam aproape o ora si povesteam, radeam .... D
ar .... si asta a trecut ...
Am strans si din bucatarie ... care cred ca e singura camera care inca nu pare prea mare. Am constatat cu durere in suflet, ca inca mai erau cele 3 scaune... undeva in subconstient a fost ceva... puteam de atatea ori sa scot unul din cele stivuite ca sa mai fac un pic de loc ... dar aveam nevoie de 3 .. eu, Radu si Iul . Chiar aveam nevoie de asta !
Am incercat sa golesc si dormitorul mic... dar ma apuca plansul... aici e cea mai mare incarcatura emotionala... dormitorul meu ! ok? Al meu !!! Nu vreau sa mai plec din el .. as ramane o vesnicie ! Aici s-au intamplat atatea, aici am pierdut eu zile intregi, aici m-am uitat la televizor, am stat la calculator.
.. aici a venit gasca de nebuni cu care am baut, am mancat seminte, floricele, pizza si alte atatea chestii .... aici ... pfff... DA, AICI !! :P Aici s-au intamplat mai toate lucrurile importante ! :D E tare greu... nu ma gandeam ca o sa fie asa . Dar incerc sa fiu puternica si sa termin mai repede ce am de facut, ca nu imi face bine sa stau aici, singura... si cu apartamentul asa de gol.
Cred ca la fel de greu o sa imi fie cand o sa predau cheile .... nici nu vreau sa ma gandesc la ziua de maine, cand trebuie sa fac totul sa arate asa cum arata cand am venit aici. Ca un apartament de birouri, nu ca un apartament al unei studente, careia ii place sa se distreze, careia ii plac desenele, chestiile colorate, jucariile si perneelee :D
Pana una alta, nu imi ramane decat sa ma conformez, sa accept ca lucrurile se vor schimba si ca, o etapa din viata mea se incheie, in timp ce o alta abia incepe!
ne; imi aduc aminte ca primul care a venit a fost Seby. Am stat cu el, am vorbit fiecare despre el, am mancat prajituri, am baut suc si am lenevit. Pur si simplu am lenevit in pat amandoi...Mi-am strans hainele de acolo ... si acum toata partea din dreapta e goala. :( Poate doar flipchart-ul imi aminteste de ceea ce s-a mai intamplat pe acolo. Desenele lui Paul ... ale lui Seba ... si declaratiile nebunilor cu privire la "smochine, timi si uf uf" .. dar curand nu va mai fi nici ala ... Biroul pe care am avut calculatorul e un alt loc care acum pare atat de gol; cursurile de la facultate, cartile, toat
e frumos asezate pe biroul din dreapta imi reaminteste de primul an de facultate, care, sincera sa fiu, a trecut mult prea repede. Pernele multe si mici care erau pe patul imens de acolo, nu mai sunt unde ar trebui sa fie ... ci intr-un bagaj, asteptand poate sa ajunga la Campina.. Patul, de fapt, nu mai e nici el .... E asa goala camera ... :(In office e cam aceeasi situatie ... mult loc, putine lucruri. Am strans cu grija tot ce a mai ramas de la Radu si Iul ... Dar imi e dor, imi e dor de ei, de clipele cand eu veneam noaptea tarziu acasa, ei erau fiecare la calculatorul lui si lucrau ... si ma urcam pe un birou de langa ei si incepeam sa vorbim ... si stateam aproape o ora si povesteam, radeam .... D
ar .... si asta a trecut ...Am strans si din bucatarie ... care cred ca e singura camera care inca nu pare prea mare. Am constatat cu durere in suflet, ca inca mai erau cele 3 scaune... undeva in subconstient a fost ceva... puteam de atatea ori sa scot unul din cele stivuite ca sa mai fac un pic de loc ... dar aveam nevoie de 3 .. eu, Radu si Iul . Chiar aveam nevoie de asta !
Am incercat sa golesc si dormitorul mic... dar ma apuca plansul... aici e cea mai mare incarcatura emotionala... dormitorul meu ! ok? Al meu !!! Nu vreau sa mai plec din el .. as ramane o vesnicie ! Aici s-au intamplat atatea, aici am pierdut eu zile intregi, aici m-am uitat la televizor, am stat la calculator.
.. aici a venit gasca de nebuni cu care am baut, am mancat seminte, floricele, pizza si alte atatea chestii .... aici ... pfff... DA, AICI !! :P Aici s-au intamplat mai toate lucrurile importante ! :D E tare greu... nu ma gandeam ca o sa fie asa . Dar incerc sa fiu puternica si sa termin mai repede ce am de facut, ca nu imi face bine sa stau aici, singura... si cu apartamentul asa de gol.Cred ca la fel de greu o sa imi fie cand o sa predau cheile .... nici nu vreau sa ma gandesc la ziua de maine, cand trebuie sa fac totul sa arate asa cum arata cand am venit aici. Ca un apartament de birouri, nu ca un apartament al unei studente, careia ii place sa se distreze, careia ii plac desenele, chestiile colorate, jucariile si perneelee :D
Pana una alta, nu imi ramane decat sa ma conformez, sa accept ca lucrurile se vor schimba si ca, o etapa din viata mea se incheie, in timp ce o alta abia incepe!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu