Zile frumoase! :)

Am mers la Bucuresti! Ahh, ce bine e acolo! Am plecat luni pe la pranz, cu Mishu cu masina. M-am dus la "casa de imprumut", adica la Seba. Am stat la el, ma simt asa bine acolo, ma distrez, imi place tare mult. Pe seara am papat chipsuri si am baut bericica cu varul lui, apoi am plecat in oras. Am mers in Big Mamou. Am tot insistat sa merg acolo pentru ca era concert Semne. Am stat cat am stat acolo, dar concertul nu mai incepea, asa ca am hotarat sa schimbam locul. Asa ca am mers la Curtea Berarilor cu mai multa lume. Ultimul 300 spre casa devine traditie. Pierdut vremea acasa pana pe la 2 30. Apoi somn si refacere totala pentru ziua ce avea sa urmeze.

A doua zi am plecat dis de dimineata de acasa. Pe la 10 :) . Eu la shopping, el la facultate. Apoi ne-am intalnit pe la Unirii. Ne-am plimbat toata ziua, Romana-Universitate-Unirii-Universitate-strazile vechi ale Bucurestiului-Cismigiu-Vasile Parvan-Berzei-aproape Eroilor-Gara-acasa. Am mers in total aproape 10 km. Cismigiul mi s-a parut de vis. Am avut parte de o zi superba in plin Bucuresti. Am plimbat frunza mea draga, am ras, m-am uitat de jur imprejur si m-am bucurat de ceea ce vedeam la fiecare pas. O senzatie de neuitat si greu de descris in cuvinte.Pana si vremea a tinut cu noi. A iesit soarele cand stateam in fata la TNB cu o cafea cu lapte intr-o mana si o cookie buna buna in cealalta. Exteriorizare totala, bucurie maxima, fericire multa!! Ajuns acasa franti de oboseala, dar infometati. Mi-a gatit, iar pe seara i-am gatit. Am mers la mine la apartament si am facut crispy si cartofi prajiti. Radu si Iul au fost gazdele perfecte. Clatite la desert si suc natural de fructe. O masa copioasa, care s-a terminat aproape de miezul noptii.

Astazi m-am decis sa vin la Campina. Asa ca m-am trezit....cu greu ce e drept.... pe la 10 juma. La fel ca si ieri, m-am bucurat de unul din avantajele enorme ale statului cu el. Mic dejun deja pregatit atunci cand eu binevoiesc sa deschid macar un ochi. Tv pana pe la pranz, apoi plecat la gara. Personal spre casa; aglomeratie, mirosuri ciudate, spaga, cersetori. Dar nu ma mai mira nimic pentru ca asta e tara noastra draga, astia sunt oamenii care (inca) traiesc in ea.

Prieteni adevarati iti sunt cei care vin la tine in mijlocul furtunii sa vada daca ai nevoie de ceva, de un pahar cu apa, o umbrela, sau pur si simplu de compania lor. Nu cei care asteapta sa treaca furtuna, sa se linisteasca apele tulburi si apoi sa iti puna banala intrebare "cum esti?" Sunt bine, multumesc. Sunt foarte bine, poate chiar mai bine. Si le raspunzi sec, dar deloc ironic, nemaiacorzandu-le atentia de alta data pentru ca ti-ai dat seama ca nu se merita.