Alb. Doar atat.

Tot ce am vazut astazi a fost zapada. muuulta zapada. :)
M-am trezit dis de dimineata hotarata sa plec la Campina. M-am uitat pe geam si m-am speriat. Era ditamai viscolul. Dar imi placea. Mi-am facut curaj si am iesit din casa, indreptandu-ma spre statia de autobuz. Proasta idee! Dupa jumatate de ora, am facut cale intoarsa si am mers la metrou. 15 minute printr-o ninsoare deasa, iar pe jos, un strat serios de zapada. Am ajuns la gara cu 10 minute dupa ora normala de plecare a trenului, dar nici o problema: traim in Romania, asa ca trenul a plecat cu o ora intarziere din cauza vremii. Macar a fost cald, traiasca locurile la clasa I si nashii de treaba :) Cumparaturi cu ai mei prin Ploiesti pana spre dupa amiaza. Si aici, zapada multa, ninsoare care parca nu vroia sa se mai opreasca. Am ajuns intr-un final in Campina. E atat de frumoasa asa alba! Pomii sunt atat de incarcati cum parca nu i-am mai vazut niciodata, si-au aplecat ramurile din cauza greutatii zapezii. Strazile partial acoperite de zapada, casele cu un strat gros alb asternut pe acoperis. Arata de vis! Nu cred ca am apreciat vreodata zapada atat de tare, dar e superb! Maine vreau sa fac poze, sa ma plimb, sa uit cat e ceasul si sa nu imi pese ca trece ziua pe langa mine. Dar asta e alta poveste.
Am facut apoi o baie fierbinte binemeritata si apoi am plecat cu vechiul partener de distractie, la o pizza, o bere, si o vorba. Ca doar era ziua lui! Traditia de mers la club a fost din nou respectata, ceva proiectii, vorbe, zambete, povestiri, amintiri. O seara frumoasa, pe care am incheiat-o cam devreme din cauza oboselii. Pe drum spre casa, desi am inghetat toata, am profitat din plin de fiecare moment, de fiecare fulg, de fiecare bulgare pe care l-am facut si de fiecare morman de zapada pe langa care am trecut. Pur si simplu zambeam doar uitandu-ma in jurul meu. Si da, fericirea consta in lucruri marunte. Ca astea. Lucruri care iti aduc un zambet, care poate sterg o lacrima, ori o amintire urata.
Acum stau infofolita bine bine, cu porcusorul langa mine, ca tare dor imi era de el, mai ales dupa intamplarea de zilele trecute. Inca imi pare rau ca nu am luat porcusorul ala... chiar regret. il vreau, m-as duce si acum. :) Cineva drag mi-a zis asa: "nu cred in coincidente dar mi se intampla mereu". Asa a fost si in cazul meu. Acum e tarziu, as vrea sa dorm, dar ceva inca ma tine treaza. Imi mai ocup timpul cu cate ceva si apoi imi incarc bateriile pentru maine.

Sa aveti parte de o noapte frumoasa, alba, ninsa, cum vreti voi!