Dupa 3 cafele si un zambet fortat afisat pe chip, am urmat drumul spre casa. Acasa. Adica la Campina. Am avut parte de un drum cu trenul atat de frumos, atat de dorit si impanzit de atatea ganduri. Unele mai frumoase, altele mai putin frumoase. As vrea sa rad, sa plang, sa tip, sa imi spun nemultumirile si bucuriile. As vrea atat de multe... Dar mai bine tac, ma retrag si astept. Ce? Nici eu nu stiu... Stiu doar ca timpul le rezolva pe toate.
Mai e o saptamana si intru cu adevarat in vacanta. Una atat de asteptata, in care mi-am propus atat de multe. In care vreau sa zambesc si sa fiu fericita. In care vreau sa dorm, sa ma trezesc, sa am cui sa zambesc si sa nu imi pese de nimic. Vreau sa am langa mine pe acei oameni care au stiut de fiecare data sa aduca un zambet sincer pe buzele mele. Vreau sa cumpar cadouri, sa le daruiesc din suflet si sa am aproape oameni dragi.
Acum astept doar sa ies putin la zapada. E seara, e ger, dar nu imi pasa. Vreau zapada!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu